ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochi deschiși, care îți ia vederea. ♦ Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦ Fig. Uluitor. – Orbi + suf. -tor. Vezi definitia »

hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius. Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur) Vezi definitia »

ELECTROMOTÓR, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur. Vezi definitia »