Definita cuvantului alocuțiune
ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alocuțiune
Strâmbă-lemne s.m. (pop.) uriaș, năzdrăvan din basme, care îndoaie copacii pădurilor. Vezi definitia »
Paine turceasca. Gresit pronuntata cu accentul pe penultima silaba. Conform originilor acestui cuvant si uzantelor in vorbire, accentul trebuie sa fie pe prima silaba: LÍPIE Vezi definitia »
uncțiúne s.f. (înv.) 1. ungere. 2. elocvență (ce mișcă inima și îndeamnă la pietate). Vezi definitia »
DESCONSIDERAȚIÚNE s.f. v. desconsiderație. Vezi definitia »
DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis. Vezi definitia »