OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo]. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme]. Vezi definitia »

CONCETÍSM s. n. tendință artistică și estetică din Italia în sec. XVI, care cultiva o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate. (<it. concettismo) Vezi definitia »

CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr. consonantisme) Vezi definitia »

ORGANÍSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formează o ființă; corp, ființă. 2. (Fig.) Ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. [< fr. organisme]. Vezi definitia »