CONVÉNȚIE s. f. 1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaționale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție. 4. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio) Vezi definitia »

AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation. Vezi definitia »

TRANSLÁȚIE s.f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale. ♦ (P. ext.; rar) Deplasare. [Gen. -iei, var. translațiune s.f. / cf. fr. translation, lat. translatio]. Vezi definitia »

HIPOTIMÍE s.f. (Med.) Scădere a bunei dispoziții în stările depresive. [Gen. -iei. / < fr. hypothymie, cf. gr. hypo – sub, thymos – spirit]. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – înăuntru, phasis – vorbire]. Vezi definitia »