Definita cuvantului ambuscadă
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – Fr. embuscade.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ambuscadă
IGUÁNĂ GUA-/ s. f. reptilă din regiunile tropicale, mare, având o creastă dințată pe spate, cu carnea și ouăle comestibile. (< fr. iguane, sp. iguana) Vezi definitia »
OXIURÓZĂ s. f. oxiuriază. (< fr. oxyurose) Vezi definitia »
SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊ Expr. A încreți (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire. A se uita (sau a pândi) pe sub sprâncene = a se uita pe furiș. A alege pe (sau după) sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc. A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [Var.: sprinceánă s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena). Vezi definitia »
a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile. Vezi definitia »
GRAMATICĂ s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. RamurĂ? a lingvisticii care se ocupĂ? cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) Ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. â?? (inform.) mulțime finitĂ? de reguli care definesc un limbaj. -Din lat. Grammatica Vezi definitia »