Definita cuvantului amestecătură
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu amestecătură
ÎNADÍNSĂ adj. f. v. ÎNADINS. Cu un anumit scop, anume, intenționat. ◊ (Adjectival, neobișnuit) A fost din parte-i și o înadinsă cercare de a constrânge (ODOBESCU). [Formă gramaticală: (adjectival, f.) înadinsă. – Var.: într-adins adv.] – Din în + adins. [DLRM] Vezi definitia »
EUGENÉTICĂ s. f. Eugenie. [Pr.: e-u-] – Din germ. Eugenetik. Vezi definitia »
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1. Vezi definitia »
a fi băgat la salată expr. (deț.) a fi închis la secția restrictivă. Vezi definitia »
LATICLÁVĂ s. f. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani. ◊ toga însăși. (< fr. laticlave, lat. laticlava) Vezi definitia »