ANDRONESCU, Platius (1893-1975, n. Timișoara), inginer român. Prof. univ. la Timișoara. A înființat, la Timișoara, primul laborator de tehnica tensiunilor înalte din țară. Vezi definitia »

ALESSANDRESCU, Alfred (1893-1959, n. București), compozitor, dirijor, pianist și muzicolog român, Compoziții pentru orchestră (schița „Amurg de toamnă”, poemele simfonice „Didona”, „Acteon”), de cameră și vocale, străbătute de lirism delicat, într-o factură impresionantă. Vezi definitia »

CĂLINESCU, Matei (1934-2009, n. București), critic literar și scriitor român stabilit în S.U.A. Prof. la Universitatea din București și Indiana (S.U.A.). Analize comparatiste („Clasicismul european”); studii și eseuri despre literatura română și străină („Titanul și geniul lui M. Eminescu”, „Eseuri critice”). Lirică intelectualistă („Semn”, „Umbră de apă”), un roman parabolic-eseistic („Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”). Vezi definitia »

BIBESCU, familie de boieri din Țara Românească. Mai importanți: 1. Dimitrie B. (1750-1831), mate vornic și apoi mare logofăt. Important rol politic în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828). 2. Gheorghe B. (1802-1873, n. Craiova), domn al Țării Românești (1842-1848), ales de Extraordinara Obștească Adunare. Fiul lui B. (1). A abdicat la 13/25 iun. 1848 de teama Revoluției. 3. George Valentin B. (1890-1941, n. București), pilot român. Promotor al aviației sportive și al automobilismului din România. A înființat Clubul Aviatic Român (1909) și Liga Națională Aeriană (1912). Primul român aviator pilot (1910). Președinte al Federației Aeronautice Internaționale (1930). A întemeiat Automobil Club Român, a organizat și participat la primele concursuri automobilistice în România. 4. Marta B. (1890-1973, n. București), scriitoare franceză de origine română. Soția lui B. (3). Romane evocînd mediul saloanelor franceze („Papagalul verde”, „La bal cu Marcel Proust”) și poezia peisajului românesc („Izvor, țara sălbaticilor”), memorialistică („Jurnal”). Vezi definitia »

icsulescu I pron. nehot. cineva II s. m. sg. (peior.) persoană neînsemnată. Vezi definitia »