Definita cuvantului brîncovenesc
BRÎNCOVENÉSC, -EÁSCĂ (‹ Brîncoveanu) adj. Care aparține epocii lui Brîncoveanu. ♦ Artă b. = denumire dată creației artistice din Țara Românească, de la sfîrșitul sec. 17 și din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltată cu precădere în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu, se caractecterizează în arhitectură prin folosirea foișoarelor și a logiilor, printr-o bogată decorație sculptată și pictată. Repertoriul ornamental este variat, realizînd o originală sinteză între elementele de inspirație orientală și occidentală, integrate viziunii autohtone (mănăstirea Hurezi, palatele de la Mogoșoaia, Potlogi). Ansamblurile de frescă prezintă tendințe realiste în tratarea portretelor (Pîrvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare înflorire, caracterizîndu-se prin bogăția ornamentației, care folosește mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) și zoomorfe.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brîncovenesc
RUSÉSC, -EÁSCĂ, rusești, adj. Caracteristic rușilor, ca rușii, rus (2), rusienesc. – Rus + suf. -esc. Vezi definitia »
ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc. Vezi definitia »
RUFIANÉSC, -Ă adj. decăzut; dezmățat; declasat. (< it. ruffianesco) Vezi definitia »
HĂTMĂNÉSC, -EÁSCĂ, hătmănești, adj. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. – Hatman + suf. -esc. Vezi definitia »
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc. Vezi definitia »