ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque) Vezi definitia »

ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor. – Din ardelean + suf. -esc. Vezi definitia »

plăieșésc, -eáscă, adj. (înv.) care aparține plăieșilor, privitor la plăieși, de plăieși. Vezi definitia »

nemțésc, -eáscă, adj., s.m. și f. (pop.) 1. (adj.) german, austriac. 2. (s.f. art.) limba germană. 3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci. 4. (adj.; despre îmbrăcăminte) făcut după moda occidentală; orășenesc. 5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia după care se cântă; neamțul, nemțișorul. 6. (s.m.; înv.) monedă austriacă în valoare de 40 creițari, care a circulat și în Ardeal. Vezi definitia »

LEȘÉSC, -EÁSCĂ, leșești, adj., s. f. art. 1. Adj. (Înv.) Polonez. 2. Adj. (În sintagma) Rață leșească = rasă de rațe domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasă. 3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie după care se execută acest dans. – Leș² + suf. -esc. Vezi definitia »