clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv. Vezi definitia »

târnăfleáță s.f. (reg.) târâie-brâu; om posac, neîngrijit. Vezi definitia »

DEȘÁRJĂ s. f. 1. descărcare. 2. (fig.) ușurare. (< fr. décharge) Vezi definitia »

TOXOPLÁSMĂ s.f. (Zool.) Protozoar parazit unicelular, fără pigment, care se întâlnește în leucocitele vertebratelor și uneori în hematii. [< fr. toxoplasme]. Vezi definitia »

PÍCĂ², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique. Vezi definitia »