Definita cuvantului anaforă
ANAFÓRĂ2, anafore, s. f. Figură de retorică constând în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze consecutive sau al mai multor membre de frază. – Fr. anaphore (lat. lit. anaphora).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu anaforă
páoră, páore, s.f. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru pământ, egală cu 32 de iugăre. Vezi definitia »
soroácă (-áce), s. f. – 1. Punct. – 2. Vers (în Biblie). Sl. sroka (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci. Vezi definitia »
CVINTADÉCIMĂ s.f. (Muz.) Interval de două octave. ♦ Treapta a cinsprezecea a unui interval dat. [Var. cuintadecimă s.f. / cf. lat. quintadecima]. Vezi definitia »
GLUCOZÍDĂ, glucozide, s. f. Nume generic pentru compușii glucozei din plante. – Din fr. glucoside. Vezi definitia »