ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »

BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă]. Vezi definitia »

ANGIOCARDÍTĂ s. f. inflamație a inimii și a vaselor sangvine. (< fr. angiocardite) Vezi definitia »

LACTÁZĂ, lactaze, s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase. Vezi definitia »

NOPTÍȚĂ, noptițe, s. f. 1. (Rar) Nopticică. 2. (Bot.) Barba-împăratului. – Noapte + suf. -iță. Vezi definitia »