HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr. hassidisme) Vezi definitia »

AUTODIDACTICÍSM s.n. (Liv.) Autodidaxie. [Et. incertă]. Vezi definitia »

GEOCENTRÍSM s. n. veche concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului, în jurul lui învârtindu-se Soarele și celelalte planete; sistem geocentric. (< fr. géocentrisme) Vezi definitia »

AVANGARDÍSM s. n. avangardă (3). (< germ. Avantgardismus) Vezi definitia »

EUXINÍSM s.n. Condiții ale mediului marin în care lipsește circulația verticală a apei de adâncime, iar din această cauză nu se produce oxigenarea și, ca urmare, viata lipsește, în afara bacteriilor anaerobe. [Sursa: www.gnm.ro/dictionar.php] Vezi definitia »