cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet). Vezi definitia »

corhană², corháne, s.f. (reg.) copac rămuros și scorburos. Vezi definitia »

CATÉNĂ s.f. 1. Lanț de încrețituri ale scoarței pământești, formate cam în același timp. 2. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. [< lat. catena – lanț]. Vezi definitia »

armură, armuri s. f. haine bune; ținută festivă Vezi definitia »

ploscoánă, ploscoáne, s.f. (reg.) 1. căpiță de fân joasă; ploscoaie. 2. pală de fân. 3. prepeleac (de care se agață fânul). Vezi definitia »