TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab. Vezi definitia »

ETILÉNĂ s. f. etenă. (< fr. éthylène) Vezi definitia »

MORTADÉLĂ s. f. cârnat gros italian. (< it. mortadella, fr. mortadelle) Vezi definitia »

ȚARÍNĂ², țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine. Vezi definitia »

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina]. Vezi definitia »