xilofoníst s. m., pl. xilofoníști Vezi definitia »

trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »

TERIBILÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric, extravagant. [Cf. it. terribilista]. Vezi definitia »

ARTILERÍST, artileriști, s. m. Militar dintr-o unitate de artilerie. – Din rus. artillerist, germ. Artillerist. Vezi definitia »

ZEST, zesturi, s.n. Coajă de citrice (de lămâie, limetă, portocală) utilizată, sub formă de bucăți mici sau de spirale, la prepararea cocteilurilor. – Din fr. zeste, engl. zest. Vezi definitia »