–PLÉGIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „paralitic”. [< it. -plegico, fr. -plégique, cf. gr. plege]. Vezi definitia »

ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de domeniul existenței; ontologic. – Din fr. ontique. Vezi definitia »

FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique. Vezi definitia »

INTRAMAGMÁTIC, -Ă adj. (despre minerale) cu cristale consolidate în adâncimea scoarței terestre, în interiorul unui bazin magmatic, ajunse la suprafață prin crăpături sau în urma fenomenelor vulcanice. (< fr. intramagmatique) Vezi definitia »

ENDOBIÓTIC, -Ă adj. (biol.) care parazitează părțile interne ale gazdei. (< fr. endobiotique) Vezi definitia »