MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. Vezi definitia »

PNEUMOPERITONÉU s. n. prezența de aer în peritoneu. (după fr. pneumopéritoine) Vezi definitia »

DRAJÉU s. n. 1. bomboană făcută dintr-o migdală, o alună, o cremă etc. învelită în coajă de zahăr sau de ciocolată. 2. medicament în formă de pilulă învelit cu un strat protector pentru a-i masca gustul sau mirosul. (< fr. dragée) Vezi definitia »

MATINÉU, matinee, s. n. 1. Spectacol care are loc dimineața sau în primele ore ale după-amiezii. 2. (Înv.) Rochie de casă pe care o purtau femeile dimineața. – Din fr. matinée. Vezi definitia »

CONTRAPROCEDÉU s. n. (sport) acțiune tehnică ca ripostă la (contra)atacul adversarului. (< contra¹- + procedeu) Vezi definitia »