Definita cuvantului apartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apartenență
scorúșă, scorúșe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea. Vezi definitia »
ZMÂNGĂLEÁLĂ s. f. v. mâzgăleală. Vezi definitia »
șuietúră1, șuietúri, s.f. (reg.) susur prelungit; șuiet. Vezi definitia »
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. Vezi definitia »
STIPÉLĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axiali. – Din fr. stipelle. Vezi definitia »