Definita cuvantului apel
APÉL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivități, spre a verifica prezența lor). ♦ Chemare adresată maselor (oral sau în scris). ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. ( Înv.) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic, telegrafic sau într-o centrală telefonică. – Fr. appel.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apel
BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk. Vezi definitia »
LOCÉL s. m. (bot.) 1. lojă mică. 2. compartiment secundar al unei loje. (< fr. locelle, lat. locellus) Vezi definitia »
armăsărél, armăsăréi, s.m. (înv. și reg.) cuiul cel lung ce prinde cătușa carului de proțap, pentru a ține ridicat jugul Vezi definitia »
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubaș. – Hulub + suf. -el. Vezi definitia »
CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau) Vezi definitia »