mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

KILOWÁTT-ÓRĂ s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de un generator cu puterea de un kilowatt. (< fr. kilowatt-heure) Vezi definitia »

METAÁRTĂ s. f. arta despre artă. (< meta- + artă) Vezi definitia »

NEFRÍTĂ s. f. inflamație a rinichilor. (< fr. néphrite) Vezi definitia »

roditúră, roditúri, s.f. (înv.) 1. geneză. 2. jertfă. Vezi definitia »