Definita cuvantului apofiză
APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Fr. apophyse (lat. lit. apophysis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apofiză
CIÚTURĂ, ciuturi, s. f. Găleată sau vas făcut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care servește la scos apa din fântână. ◊ Expr. (Plouă de) toarnă cu ciutura. = plouă foarte tare; plouă cu găleata. ♦ Cantitate (de apă) care încape în obiectul descris mai sus. – Lat. *cytola. Vezi definitia »
PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură. Vezi definitia »
VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță. Vezi definitia »
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură. Vezi definitia »
nóuă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. Lat. nǒvĕm (Pușcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece). Vezi definitia »