ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu. Vezi definitia »

ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium. Vezi definitia »

CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »

Teritoriu provenit dintr-o uniune de obști. Vezi definitia »

REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire]. Vezi definitia »