Definita cuvantului arăriel
ARĂRIÉL s. m. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin și cu flori roșii-închise (Cynoglossum officinale).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu arăriel
RACHETOMODÉL, rachetomodele, s. n. Model de rachetă1 (2) cu dimensiuni reduse. – Rachetă1 + model. Vezi definitia »
CORTÉL3, corteluri, s. n. (Reg.) Gazdă, loc de rămas peste noapte. – din magh. kortély. Vezi definitia »
-CÉL elem. „tumoare”, „hernie”. (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură) Vezi definitia »
LARINGOCÉL s. n. tumoare a laringelui. (< fr. laryncogèle) Vezi definitia »
cercél (cercéi), s. m. – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov. Vezi definitia »