TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature) Vezi definitia »

MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< fr. monture]. Vezi definitia »

RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima]. Vezi definitia »

COLÍȚĂ, colițe, s. f. 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă. 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă. – Coală + suf. -iță. Vezi definitia »

SCHISTÓZĂ s. f. pneumoconioză benignă datorată inhalării pulberilor de ardezie. (< fr. schistose) Vezi definitia »