LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones) Vezi definitia »

ECOANSÓN s. n. 1. ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălțime de un brâu orizontal; piatră care formează colțul ambrazurii unei ferestre sau uși. 2. finisare a colțurilor unei încăperi. (< fr. écoinșon) Vezi definitia »

TRITÓN² s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [Cf. fr., it. tritone, germ. Triton < trit(iu) + -on]. Vezi definitia »

SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone]. Vezi definitia »

ZOOPLANCTÓN s.n. (sil. -planc-) Vezi definitia »