Definita cuvantului dreptate
DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dreptate
CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas]. Vezi definitia »
INTERȘANJABILITÁTE s. f. interschimbabilitate. (< fr. interchangeabilité) Vezi definitia »
CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété) Vezi definitia »
SCIZIPARITÁTE s.f. (Biol.) Mod de înmulțire asexuată, frecvent la bacterii și la protozoare, constând din despărțirea organismului în două părți; fisiune. [< fr. scissiparité < lat. scissus – împărțit, parere – a naște]. Vezi definitia »
IMPURITÁTE s. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas) Vezi definitia »