IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme. Vezi definitia »

ANTIMARXÍSM s.n. Opoziție față de marxism. (< germ. Antimarxismus) Vezi definitia »

CEZAROPAPÍSM s. n. teorie potrivit căreia împăratul își exercita autoritatea absolută atât la nivelul spiritual, cât și temporal. (< fr. césaropapisme) Vezi definitia »

INTEGRÍSM s.n. Atitudine a unor catolici care, pretinzând că mențin integritatea doctrinei, refuză a se adapta condițiilor societății moderne. [< fr. intégrisme]. Vezi definitia »

IDONEÍSM s. n. curent filozofic relativist și neoraționalist care concepe filozofia ca un permanent dialog cu experiența. (< fr. idonéisme) Vezi definitia »