ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

VULCANOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice actuale și vechi, ale modului de evoluție și de previziune a erupțiilor și de utilizare a produselor rezultate din erupțiile vulcanice. – Din fr. vulcanologie. Vezi definitia »

CONTESTÁȚIE, contestații, s. f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio. Vezi definitia »

GASTROREXÍE s. f. ruptură gastrică. (< fr. gastrorexie) Vezi definitia »

LAPAROSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a cavității abdominale cu ajutorul laparoscopului. [Gen. -iei. / < fr. laparoscopie, cf. gr. lapara – abdomen, skopein – a privi]. Vezi definitia »