GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism. (< engl. configurationism) Vezi definitia »

DADAÍSM s.n. Curent dezvoltat în literatură și artă după primul război mondial, care se caracterizează prin negarea oricărei legături între gândire și expresie, prin abolirea formelor constituite și prin organizarea unor spectacole îndreptate împotriva artei, gustului estetic și moralei tradiționale. [< fr. dadaïsme, cf. dada]. Vezi definitia »

CITOCHIMÍSM s. n. totalitatea proceselor biochimice din celule. (< cito- + chimism) Vezi definitia »

DIVERSIONÍSM s.n. Atitudine de diversionist. [Pron. -si-o-. / < diversiune + -ism]. Vezi definitia »