NEOPITÉC s. m. specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. (< fr. néopithéque) Vezi definitia »

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. ◊ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie și 21 aprilie, când soarele trece în dreptul berbecului (I 2). II. 1. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

FURTUNÁTEC, -Ă adj. v. furtunatic. Vezi definitia »

tuféc, tufécuri, s.n. (reg.) 1. pușcă. 2. saltea. Vezi definitia »

AVANBÉC s.n. Partea dinspre amonte a unei pile de pod. [Var. avantbec s.n. / < fr. avant-bec]. Vezi definitia »