FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund]. Vezi definitia »

CONTEXTUÁL, -Ă adj. Referitor la un context. [Pron. -tu-al. / cf. fr. contextuel, engl. contextual]. Vezi definitia »

TRIGEMINÁL, -Ă adj. referitor la nervul trigemen; trifacial. (< engl. trigeminal) Vezi definitia »

EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extra-sensoriel. Vezi definitia »

ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri – Var.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum. Vezi definitia »