BRATU, Emilian (1904-1991, n. București), inginer chimist român. Acad. (1974), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul ingineriei chimice („Operații și utilaje în industria chimică”); studii privind transferul de masă și căldură, eficacitatea coloanelor de rectificare. Vezi definitia »

BATU (?-1256), han tătar, nepot al lui Genghis-han. A condus numeroase expediții împotriva cnezatelor rusești, ca și marea invazie în Polonia, Ungaria, Dalmația și ținuturile românești (1236-1242). Întemeietor al statului Hoarda de aur. Vezi definitia »

BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu]. – Din fr. bantous. Vezi definitia »

BOTEZATU, Petre (1911-1981, n. Dorohoi), filozof și logician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări de logică formală și simbolică („Schiță a unei logici naturale. Logică operatorie”, „Valoarea deducției”, „Constituirea logicității” – postum). Vezi definitia »

mortu’ s. invar. (deț.) obiect interzis introdus ilicit într-un penitenciar. Vezi definitia »