Definita cuvantului bujor
BUJOR, Paul (1862-1952, n. Berești), biolog și scriitor român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași, Codirector al „Vieții românești”. Studii de anatomie comparată, hidrobiologie și biologie experimentală. Creator, alături de Gr. Antipa, al școlii românești de hidrobiologie. Schițe și nuvele inspirate din viața țărănimii („Mi-a cîntat cucu-n față”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bujor
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris. Vezi definitia »
MÂNDRIȘÓR, -OÁRĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor. Vezi definitia »
APARITÓR s.m. (Rar) 1. Nume generic dat slujbașilor inferiori (lictori, scribi) care însoțeau pe magistrații romani. 2. Mic slujbaș (un fel de aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități etc.). [< lat. apparitor, cf. fr. appariteur]. Vezi definitia »
ALCOR, astru de mărimea a cincea, din constelația Ursa Mare. Satelit al stelei Mizar. Vezi definitia »
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »