Definita cuvantului mânător
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu mânător
RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor. Vezi definitia »
FINANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care finanțează o persoană, o instituție etc. [< finanța + -tor]. Vezi definitia »
ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor) Vezi definitia »
DEFULATÓR, -OÁRE adj. referitor la defulare. (< defula + -tor) Vezi definitia »
STILIZATÓR, -OÁRE, stilizatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în stilizarea textelor. – Stiliza + suf. -tor. Vezi definitia »