izumít (-tă), adj. – Uimit, uluit. Sl. izumiti „a înnebuni” (DAR). Sec. XVII, înv.; împrumut literar. Vezi definitia »

SIBARÍT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia]. Vezi definitia »

VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit. Vezi definitia »

COCOLÍT, -Ă, cocoliți, -te, adj. (Pop. și fam.) 1. Îmbrăcat cu haine (prea) groase; înfofolit. 2. Care se bucură de îngrijiri exagerate. – V. cocoli. Vezi definitia »

hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. Vezi definitia »