CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu]. Vezi definitia »

PASSE-PARTOUT s.n. v. paspartu. Vezi definitia »

SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus]. Vezi definitia »

ȚESÚT s. n. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu. (după fr. tissu) Vezi definitia »

JARGONAÚT, -Ă s. m. f. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa). (< jargon + -naut) Vezi definitia »