CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum). Vezi definitia »

BUBÓN s.n. (Med.) Adenită care se dezvoltă în regiunea inghinală și axilară. [< fr. bubon, cf. gr. boubon – stinghie]. Vezi definitia »

AMBON (AMBOISE) 1. Ins. în arh. Moluce (Indonezia); 761 km²; c. 73 mii loc. Cafeo, cacao. Pescuit. 2. Oraș în E. Indoneziei, port la M. Banda, pe ins. omonimă, principalul centru ad-tiv al arh. Moluce; 208,9 mii loc. (1980, cu suburbiile). Centru comercial (copra, cafea, orez, zahăr). Port de pescuit. Universitate. Aeroportul Patimura. Fondat de portughezi în 1521 sub numele de Amboina (Amboyna). Vezi definitia »

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet, la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon. Vezi definitia »

VITRÓN s. n. fibră de sticlă, obținută prin filare. (cf. lat. vitrum, sticlă) Vezi definitia »