Definita cuvantului debita
DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu debita
CÉSTA, CEÁSTA, ceștia, cestea, pron. dem. (Înv. și reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat.pl. cestora] – Din acesta (prin afereză). Vezi definitia »
DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din fr. discuter. Vezi definitia »
COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare) Vezi definitia »
MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter]. Vezi definitia »
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater. Vezi definitia »