OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine. Vezi definitia »

METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode) Vezi definitia »

ECHIMÓZĂ s. f. pată cutanată, vânătaie cauzată de o sufuziune de sânge în grosimea unui țesut, ca urmare a unei lovituri. (< fr. ecchymose, gr. ekchymosis) Vezi definitia »

SORBÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite]. Vezi definitia »

SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis. Vezi definitia »