RÂCĂLUÍRE s. f. v. râcălui. [Sinonime] Vezi definitia »

PITULÍRE s. f. v. PITULI. [DLRM] Vezi definitia »

TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage. Vezi definitia »

ȘISTIFICÁRE s.f. (Geol.) Operația de împrăștiere în atmosfera unei mine grizutoase a unei cantități de pulbere fină de steril. [< șist + -ifica, după fr. schistification]. Vezi definitia »

GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira]. Vezi definitia »