calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde). Vezi definitia »

ALBIÁN s.n. Etajul inferior al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bi-an. / cf. germ. Albian, fr. albien]. Vezi definitia »

RADIOELECTRICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în radioelectricitate. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. radioélectricien]. Vezi definitia »

OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. Vezi definitia »

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano) Vezi definitia »