TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos]. Vezi definitia »

ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. Vezi definitia »

QUADROFÓNIC, -Ă, adj. v. cuadrofonic. [DEX'98] Vezi definitia »

ARSÉNIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum). Vezi definitia »

DIFIGENÉTIC, -Ă adj. care produce embrioni de două tipuri diferite. (< fr. diphygénétique) Vezi definitia »