STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refăcut din pl. turdi (< lat. turdus, influențat probabil de lat. sturnus). Vezi definitia »

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú. Vezi definitia »

arz (árzuri), s. n. – Memoriu, plîngere, cerere. Tc. arz „prezentare” (Șeineanu, III, 7). Vezi definitia »

borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S.m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s.f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s.f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s.m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »

ARZ, arzuri, s. n. (Înv.) Plângere scrisă (împotriva domnitorului) prezentată sultanului sau marelui-vizir; p. ext. poruncă dată de sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor român. – Tc. arz „expunere”. Vezi definitia »