AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). Vezi definitia »

invatatul nu e un punct forte Vezi definitia »

BERBELEÁCUL s. n. art. (În expr.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. Vezi definitia »

VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum) Vezi definitia »

a-l tăia capul (să) expr. 1. a înțelege, a pricepe. 2. a se pricepe (la ceva). Vezi definitia »