coțiént, coțiénte, s.n. (înv.) numărul de aflat în operația împărțirii; cât. Vezi definitia »

buzeránt (buzeránți), s. m. – Pederast. Mag. buzeráns (DAR), din it. buggerone (‹ Bulgarus), cf. REW 1383. În Trans. Vezi definitia »

PREDICÁNT, -Ă adj. (despre ton) de predică. (< predică + -ant) Vezi definitia »

PRECIPITÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care provoacă precipitarea altor substanțe dintr-o soluție. [< fr. précipitant]. Vezi definitia »

SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Vezi definitia »