TOCĂNÍRE, tocăniri, s. f. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – V. tocăni. Vezi definitia »

ȘTEZÁRE s. f. v. șteza. [DAR] Vezi definitia »

REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca. Vezi definitia »

îngrețoșáre s.f. (pop., înv.) 1. greață, dezgust. 2. ocară. Vezi definitia »

DESZÍCERE s.f. v. dezicere. Vezi definitia »