CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector. Vezi definitia »

EXTRUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în extrudare. (< fr. extrudeur) Vezi definitia »

ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma) Mușchi aductor = mușchi² care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. adducteur, lat. adductor. Vezi definitia »

SCOR s. n. raportul dintre punctele câștigate și cele pierdute într-o competiție sportivă. ♦ ~ alb = meci nul. (< fr. score) Vezi definitia »

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »