ACUARÉLĂ s. f. 1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă. ◊ pictura executată. 2. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1). (< fr. aquarelle, it. acquarella) Vezi definitia »

paláncă², palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză. Vezi definitia »

AMBÁZĂ s. f. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, șuruburile de calare etc. (< fr. embase) Vezi definitia »

ÁNCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu mai multe brațe cu gheare, fixată la capătul unui lanț, pe care marinarii o înfig în pământul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navighează. 2. Piesă (de metal) care servește la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixează de pământ anumiți stâlpi, construcții înalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora). Vezi definitia »

afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de. Vezi definitia »