metodă de restaurare folosind elemente căzute la fața locului, monument refăcut din piesele originale Vezi definitia »

SINONÍMICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi. [Gen. -cii. / < germ. Synonymik]. Vezi definitia »

PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. Vezi definitia »

BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura]. Vezi definitia »

scăzálcă s.f. (înv.) bețișor cu care se se arată ceva la hartă, la tablă, pe un panou. Vezi definitia »